Suntem oare gata sa putem cuprinde cu ochii mintii o lume frumoasa in care cei mai multi dintre noi sa folosim energia si materia prima cu o eficienta crescuta?
Ce am face cu produsele pe care nu le-am mai arunca la gunoi? Mai mult, nu le-am arunca la gunoi in mod neconstient, adica resturi aruncate laolalta, fara sa facem separare pe categorii care pot fi, sau nu, refolosite si reciclate.
Si inca ceva: ce ar fi daca am cumpara mai putin, am consuma mai putin, am comanda portii mai mici in mod constient la restaurant sau ne-am servi exact cu cat ar fi normal sa mancam la o masa cu servire tip bufet?
In secolul XXI nu e nevoie sa mai intrebam nici un om de stiinta si nici un intelept pentru a primi acest raspuns. Toate acestea putem spune ca au fost cercetate in secolul trecut. Avem instrumentele pentru o astfel de lume mai frumoasa.
Acum cca 20 de ani ma aflam in casa unor prieteni din Oxford si m-am mirat pentru ca, atunci cand spalau vasele, adunau mai multa apa intr-un recipient mai mare unde puneau si detergent. Numai dupa aceea dadeau drumul la apa curenta pentru a le clati de spuma. La vremea aceea, in ignoranta mea, i-am judecat ca fiind zgarciti. Din dialog am inteles insa ca era vorba de economisirea constienta a apei. Astfel, samanta era plantata in mintea mea. De atunci, continuu, am observat si mi-am insusit astfel de comportamente printr-o serie de intamplari mai mari sau mai mici, care poate au avut loc mereu in jurul meu dar anterior nu eram probabil pregatita sa le remarc. Am incept sa visez la contributia mea in aceasta lume, pe o scara mai larga si cu impact mai mare. Si cum cine cauta gaseste, lucrurile au decurs ulterior asa cum mi-am propus in viata mea personala si profesionala.
Facand un salt in timp, acum cateva luni ma aflam intr-o zona de jungla a Amercii Centrale, intr-o comunitate de europeni deconectati de la grid de 17 de ani, comunitate care se auto-sustine intr-o buna parte. S-au asezat pe un teritoriu complet defrisat, aproape fara urma de fauna si flora. Dupa reimpadurire, de-a lungul anilor, toate acestea s-au restabilit.
Una din legile de baza ale acelei comunitati era: conservarea si consumul constient al apei, hranei, inclusiv al resturilor alimentare, si de orice fel. Aveau 9 tipuri de cosuri de reciclare.
Parte din procesul lor de constientizare a minunatiei resurselor naturii era inspirata de viata animaleor din jungla, animale cu care convietuiau.. Natura este locul cel mai frumos unde poti fi liber dar unde inveti rapid si cu consecintele de rigoare ceea ce inseamna sa incalci limitele. Stim ca intotdeauna libertatea adevarata vine cu limite si responsabilitate. Iar Natura este profesorul nostru cel mai tacut si riguros in acelasi timp. Daca iesi de pe poteca, este foarte posibil sa calci pe un scorpion, sau chiar un sarpe. Sau, daca nu inchizi bine usa la casa, poti avea musafiri precum broasca cu peri mici veninosi. Acolo stii ca natura iti impune ca ziua este mai sigur sa te plimbi si sa iti faci treburile iar noaptea este momentul cand vietatile naturii, adaptate mediului lor de viata, sunt in elementul lor, pentru ca se camufleaza.
Am invatat de la localnici ca acel “urlet”aparent al unei anume specii de maimute (howling monkeys) are de-a face, fie cu semnalizarea faptului ca sunt bine si in viata, fie cu semnalizarea locului unde se gaseste hrana. In prima varianta suratele sunt doar semnalizate si astfel nu mai consuma energie pentru a se cauta una pe alta. In cea de-a doua varianta se semnalizeaza ca acolo este sigur un loc unde gasesc hrana, deci economisesc energia mergand direct la tinta. Au grija sa consume cat mai putin pentru ca daca este si un an secetos, populatia lor se decimeaza. Lipsa apei duce la imputinarea hranei. Ele stiu ca daca nu au grija sa economiseasca si nu sunt mereu alerte si vigilente, specia lor dispare. La fel se intampla si cu alte creaturi.
Dintre toate cele 4 tipuri de primate superioare (cimpanzeu, gorila, urangutan, om), numai omul este pe cale de inmultire continua, pe spatele celorlalate specii. Restul sunt pe cale de disparitie, ceea ce produce un dezechilibru in ecosistem. De aici si incalzirea globala, care sigur, in final ne loveste si pe noi, oamenii.
Dar in orase, unde natura este dislocata de beton, asfalt, supermarket si restaurant, cum facem sa ne aliniem regulilor nescrise ale vietii? In “cercul nostru stramt, unde norocul ne petrece”, nu avem sarpe, scorpion, etc. avem cel mult insecte, capuse, sobolani, etc, la care le venim de hac cu cele mai sofisticate chimicale. Si numai pentru ca ele dispar, temporar ce-i drept, ne face sa uitam si sa ignoram consecintele dezechilibrului din ecosistem.
Ma uit uneori la spatiile imense ale supermarket-urilor cu produse care acum sunt din abundenta, dar oare o sa fie asa tot timpul si noi o sa tot consumam ceea ce nu avem nevoie si o sa tot aruncam ambalaje laolalta? Fiind foarte prinsi in toate cele urgente de zi cu zi, nu ne ducem intotdeauan cu gandul la groapa de gunoi ale carei reziduuri ajung in mare parte in mari si oceane.
De aproape 10 ani este natural pentru familia noastra sa facem separare de gunoi, sa cumparam numai cat ne trebuie. Acesta a fost un proces anevoios pentru mine, personal, si chiar daca am inaintat mult, recunosc ca uneori trebuie sa ma recentrez pentru a constientiza unele consecinte. Dar efectul terapeutic al acestor schimbari in viata mea, ma face sa continui. Comandam portii normale sau mici la restaurant, care sunt mai mult decat suficiente daca mancam constient; cerem restul portiei la pachet daca a ramas ceva. Astfel, creez celor 2 copii ai nostri obiceiul de a nu comanda decat o portie pe care sa o imparta (bazat pe istoria altor iesiri la restaurant unde au vazut ca le ramane). Daca a ramas si luam acasa, regula este ca la urmatoarea masa, acasa, mananca ceea ce am luat impachetat, si de obicei, nu vor. Asa ca si-au insusit foarte bine regula si rareori se mai supara ca nu isi comanda portie mare. Oricum, rolul adultului este sa le reaminteasca de cate ori este nevoie, cu drag si calm, pana devin pe deplin constienti. Sunt suficient de mari acum (7 si 9 ani) ca uneori sa intrebe ei singuri chelnarul cat de mare este portia pentru a sti daca o impart sau comanda portie de copil. Oricat de foame ne-ar fi, comandam un fel si daca ne mai este intr-adevar foame, mai comandam.
Le reamintesc copiilor sa aiba grija de apa, inclusiv cand se spala pe dinti. Apa sta oprita cand frecam dintii, consumand numai cand e nevoie sa indepartam pasta folosita. Si cum stim ca cei mici au tendinta sa dea drumul la maxim, le reamintesc sa controleze presiunea apei, de asemenea. La fel se intampla si la dus.
Cand cei mici au mofturi la masa, le mai spun povesti adevarate cu copii despre care statisticile vorbesc ca zilnic mor de foame sau sete. Mergem si vizitam orfelinate si strangem periodic haine si alte lucruri pe care le dam. Poate parea prea mult sau stresant la o prima citire, dar in practica, este mult mai simplu si mai frumos. Avem si multe alte preocupari care induc si aduc abundenta in viata noastra.
Sigur ca mereu schimbarea trebuie facuta la baza, incepand de la obiceiurile pe care le cream copiilor nostri, care sa inteleaga ca risipa nu este o solutie.
Dar deocamdata modelele copiilor de azi, suntem noi adultii din prezent, si se impune sa ne transformam pe noi pentru a le transmite copiilor idea ca hrana si lucrurule in general nu sunt menite sa fie risipite si prin observare constienta, zilnica, conform efectului fluturelui, prin alegeri aparent neinsemnate, putem intr-adevar contribui unei lumi mai bune. Odata inteles faptul ca suntem cu totii responsabili si depindem unii de altii, a salva resursele devine un mod de viata si este un proces terapeutic pentru oameni.
Ar fi inaltator ca cei mai multi dintre noi sa alegem sa fim parte din solutie pentru a nu ramane mereu parte din problema. Astfel lasam cat mai putine urme ale vizitei noastre temporare pe Pamantul acesta care este si al generatiilor viitoare.
Leave A Comment