Intr-adevar, risipa de hrana si de resurse este o maladie globala. Dar in Romania, acest fenomen are particularitati si justificari istorice.
Ne e o foame perpetua si cumparam mai mult decat avem nevoie, „sa fie, sa ajunga”. Suntem o societate care inca sufera de trauma abuzului comunist. Alimentarele cu rafturi goale, „tacamurile de pui”, cozile interminabile la orice, la care iti lasai sacosa sau scaunelul „sunt si eu aici, dupa dumneavoastra”.
Lipsa de alternative – un tip de paine, un tip de mezel, un tip de branza topita cu gust de sapun, bananele verzi puse la copt in ziare pe dulap, portocalele care se pastrau doar pentru copii, privilegiul de a avea rude la tara, care nu detineau proprietati, dar aveau acces la resursele CAP, de unde puteau procura legal sau ilegal alimente.
Ai spune ca doar pensionarii si cei din generatia X mai sunt marcati de acei ani. Dar, din pacate, ei au transmis mai departe aceasta foame, aceasta mentalitate de a burdusi frigiderul, sa stii sigur ca ai de mancare.
Suntem si fermecati de varietate, nu ne limitam la a lua un tip de mezel, ci „din fiecare”, inca gatim retete care „au gust mai bun in cantitate mare”, iar evenimentele din viata noastra se invart in jurul abundentei de mancare si bautura – fie ca vorbim de nunta, un gratar in aer liber, vacanta la all inclusive sau o masa de duminica in familie. Nu mai vorbim de accesul de dementa colectiva de Pasti si de Craciun, imbulzeala infernala din magazine si pregatitul interminabil al unor mese nu atat epicuriene, cat pantagruelice!
Ca irosirea sa fie si mai incomensurabila, nu avem cultura reciclarii. Si nu ne referim la reciclarea impusa de UE, cu deseuri selective, ci respectul fata de hrana si propriul buzunar. Societatea ante comunista si predominant rurala avea respect fata de resurse, nimic nu se irosea. Resturile putine si cu adevarat necomestibile se dadeau la animalele din gospodarie sau se adaugau la compostul pentru ingrasaminte. Nimic nu era aruncat fara discernamant. Exista un respect autentic pentru resurse – animalele erau ingrijite bine si sacrificate cu masura si cu rost. Pamantul fertil era hranit si udat, recoltele vegheate cu reverenta.
Mai tarziu, in anii comunisti, tot eram mai responsabili, de nevoie. Aveam sacosa de piata, nu ne dadea nimeni pungi de plastic cu nemiluita. Sticlele si borcanele se reciclau sau se foloseau la conserve puse in casa, pentru iarna.
Si deodata… betia rafturilor pline de ambalaje colorate si care mai de care mai imbietoare. Cum sa nu „recuperezi” la nesfarsit printr-o risipa fara discernamant? Cum sa rezisti ofertelor, reducerilor, pachetelor economice? Cum sa mai stai pe ganduri, sa cumpanesti daca in final nu vei cheltui mai mult, pentru ca mancarea se degradeaza si trebuie s-o arunci, daca nu o folosesti?
E timpul sa ne scuturam de acest miraj si sa invatam sa cumparam cat ne trebuie, sa ne intoarcem la respectul fata de mancare, fata de buzunarul nostru, fata de noi insine.
Si e mai usor decat credem. Ne ia cateva minute sa inventariem ce am aruncat la sfarsit de saptamana si sa scadem din cantitatea de cumparaturi pentru saptamana viitoare. Daca din 10 pulpe de pui, am mancat 7, sa luam 7, sau chiar 6. Daca din 2 kg de banane s-au innegrit aproape jumatate, luam jumatate. Daca painea a prins mucegai, sa luam una mai mica. Sa nu ni se mai stranga sufletul cand ducem mancarea la gunoi, gunoi care nici macar nu e reciclat sau exploatat in Romania lui 2017.
Sa citim cu atentie data de expirare de pe ambalaje si sa calculam daca sigur apucam sa consumam pana la acea data.
Sa ne gandim ca nu mancam mai mult de Craciun si de Pasti decat in celelalte zile. Sau nu ar trebui. Sa alegem calitatea in detrimentul cantitatii.
Sa invatam sa portionam mancarea, sa alegem alimente cat mai putin procesate si sa le mancam in proportii corecte.
Sa fim inventivi in bucatarie, chiar daca e mai simplu sa-ti faci un sandwich sau sa pui semipreparate la microunde. Exista atatea retete simple, care nu ne consuma cu mult mai mult timp, mai ales daca facem din gatit un eveniment in cuplu sau in familie, transmitand astfel si celor dragi grija fata de ceea ce mananca.
Sa nu cadem in extreme – exista spre exemplu un curent numit „freeganism”, care se vrea antiteza consumerismului, dar care nu reprezinta nici alternativa sanatoasa, nici solutia risipei.
Sa pastram echilibru in toate, sa privim triumfatori frigiderul gol, din care nu ai ce resturi sa arunci inainte sa-l umpli din nou.
Sa ne gandim bine cate mese mancam acasa, din cate feluri, cate persoane sunt in gospodarie si ce preferinte are fiecare.
Cand mergem la restaurant, chiar daca ne e pofta si de ciorba si de friptura si de prajitura, sa ne gandim daca de obicei mancam trei feluri consecutive. Iar daca am apucat sa comandam mai mult decat putem duce, sa nu ne sfiim sa cerem la pachet ce a ramas. Sigur mai tarziu sau a doua zi ne vom infrupta cu aceeasi voluptate din felurile pe care ni le-am dorit.
Cand vedem ce aglomeratie e in hyper market, sa facem cale-ntoarsa si sa ne ducem la piata sau la magazine mici. Nu mai taiem nici porcul, nici mielul din ograda proprie, deci putem sa adaptam traditiile unui stil de viata ma sanatos, putem alege sa ne cream propriile traditii, pe care sa le transmitem copiilor nostri, putem cultiva inovatia in detrimentul spiritului de turma.
Sa ne schimbam mentalitatea si obiceiurile chiar de azi, de acord?
Leave A Comment